Hrisovul vioriu s sau Stirpea dinte vânturi... Sau al treilea volum al trilogiei Precum în cer...

    Printr-un renghi al vieții, personajele principale ajung în precreștinism, la Argidava, în vremea regelui Cotiso, care o are pe Irina de la Roma lângă el - căci, na, ce e un bărbat fără o femeie? Deși Cotiso urăște Roma, împreună scriu o poveste de dragoste, de viață și de suflet, de uluiesc lumea! Și, dacă avem un rege, în hrisovul vioriu avem, de-a dreptul, un regal! Pentru că, deși însemnările sunt laconice și în contradicție unele cu altele, istoria îmi ridică, în chip miraculos, o minge la fileu. Confuzia lui Cotiso cu Coson, Octavian și Segesta, Burebista care lasă, cu limbă de moarte, vorbă să fie încurcată Roma, cosonii care nu au fost niciodată puși în circulație... Și Stirpea dintre vânturi, cu regele ei, Cotiso, își spune, într-un chip aparte, povestea. Căci, dincolo de informațiile care au ajuns până la noi, de interpretările date de cei care au lăsat urme despre acea perioadă – căci, da, istoria e numai o interpretare - despre cine și cum a fost Cotiso, povestea parcă s-a cerut scrisă. Mărturisesc ca la popă, incursiunea-mi în lumea uitată, în lumea de dinainte de Hristos, a fost una magică, pe cât de magnifică! Și a voastră, în chip categoric, va fi aidoma!