Recent întors de la Madrid în orașul natal Brașov pentru a cumpăra un teren unde plănuiește să-și construiască o casă alături de iubita lui, Theodora, Mihai se reîntâlnește după mulți ani cu prietenii lui din tinerețe, Octavian și Andrei. Reîntâlnirea trezește inevitabile nostalgii ce includ și jocurile de noroc, pasiune pe care cei trei o împărtășeau odată. Așa ajung din nou la cazinou, unde discuțiile devin spumoase, sincere, sarcastice și, evident, incomode. 

    Revenit la Madrid, Mihai acceptă să meargă la un specialist pentru a se „vindeca” de mai vechea lui dependență. Ironia sorții face ca psihoterapeutul să fie la rândul lui un fost jucător împătimit, la fel și tizul său, bătrânul anticar Mihai din Brașov, un personaj cheie al romanului în calitatea sa de deținător al însemnărilor unui jucător ce-a trăit în urmă cu o sută de ani.

    O veste teribilă îl aruncă pe Mihai în lumea de dincolo de conștient. Aparent nebun și pierdut pentru lumea reală, autorul abordează inedit teme filosofice, răsturnând ordinea cunoscută a lumii pentru a crea una nouă. După agonie urmează „trezirea”, revenirea la planul inițial doar pentru a oferi cărții un deznodământ complet neașteptat, în care situația se răstoarnă încă o dată și dedublările se confirmă.