Povestea femeilor din mine- Gironda Lupu

Cuvintele mi-au fost ca uneltele pe care le folosești, după care le lași undeva, deoparte.

Deși îmi sunt aproape de când mă știu, le-am folosit mereu pentru a îndepărta.

Uneori le așterneam pe o hârtie pe care apoi o rupeam, alteori într-un mesaj pe care îl ștergeam. Cuvintele erau prietenele emoțiilor mele, iar eu nu conteneam îndepărtarea lor. Multe cuvinte s-au dus cuminți în necunoscut, până într-o zi când și-au cerut dreptul la altă soartă. Au venit și nu s-au mai lăsat alungate. Orice cuvânt născocea o poezie, orice gând se trezea într-o poveste, acțiunea de a șterge ducea la și mai multe cuvinte și atunci le-am lăsat libere. Cuvintele mi-au pus emoțiile pe un drum. Emoțiile, ca niște balerine, și-au înfipt poantele în cursul unei vieți cu alt ritm.

Cel mai greu drum pe care l-am străbătut a fost către inima mea. Acum sunt acolo, unde necunoscutul găsește căldură, unde greul întâlnește răbdarea, unde ce e greșit poate fi iertat, unde ce e slab e iubit și valorat. Îmi doresc ca aceste emoții ordonate sau cuvinte dureroase să încălzească inima care s-a abandonat pietrei, iar sufletul deznădăjduit să găsească un nou început chiar din cel mai întunecat loc.

Gironda Lupu