Am scris de când mă știu. Pe pereți, pe hârtie, în desfășurătorul de jurnal, pe blog. Acum, la „bătrânețe”, m-am apucat de scris povești. Nici studiile, nici funcția nu mă recomandau pentru asta – sunt absolventă de Psihologie și am lucrat ca prezentator de știri douăzeci și doi de ani. Cred cu tărie că poveștile se scriu, de fapt, singure. Doar că au nevoie de un scrib care să le aștearnă pe un blank document. E foarte mișto să termini de scris o carte și, la sfârșit, s-o recitești cu ochi de cititor proaspăt ieșit din transă. E mișto să fii povestaș, vorba lui Llosa.

      Laura Nureldin, povestașă. Mă bucur să vă cunosc.