Daca tata nu ar fi visat ingeri - Cristian Carpenaru

      Atunci când busola întregii tale existențe pleacă pentru totdeauna, lăsându-ți moștenire o mulțime de întrebări fără răspuns, simți cum trăirile îți alunecă printre degete, precum un firav fir de nisip risipit în  vântul amăgitor care dăruiește doar iluzii nesățioase. Știi că, fără izbăvitoarea busolă, nu vei face altceva decât să te rătăcești de ceilalți, dar mai ales de tine însuți, chiar dacă vei merge înainte, la fel ca toți ceilalți. Singurul tău scut împotriva celorlalți devine trecutul, pe care îl răstălmăcești după bunul tău plac, transformându-te într-un soi de zeu năzuros, doar că la sfârșit este la fel pentru toată lumea.